Jocurile copilăriei mele

jocurile copilăriei mele
Articolul ăsta e scris la insistența lui Mihai de a mă înscrie la concursul lui de pe Gândim Rațional. Tot din cauza lui devin nostalgic, pentru că voi vorbi despre copilăria mea, căci asta cere concursul.. Ma rog, jocurile copilăriei mele.

Și începe cam așa. Mic, urât și cu bube în cap mă jucam fotbal cu ceilalți copii, pe străzi, prin curtea unui restaurant abandonat din centrul orașului sau mă plimbam cu bicicleta. Mă jucam "De-a v-ați ascunselea", "Rațele și vânătorii", bătaie cu apă, de fapt.. pistoale cu apă. (m-aș juca și acum, dar vârsta mea de aproape 21 de ani mă face de râs). Mă jucam și cu părinții, jocuri gen Ludo, Țintar (la jocul ăsta mă bătea tata mereu, iar eu plângeam de frustrare) și multe alte jocuri ce necesitau prezența unui grup mai mult sau mai puțin numeros.

Desenele au avut o prezență semnificativă în copilăria mea. Pe Jetix, Fox Kids, chiar și Minimax (mai educative)  mă uitam mereu. Tom & Jerry, Copiii de la 402, Ce-i cu Andy? Lumea lui Bobby, Familia De Ce?, Laboratorul lui Dexter, Viața cu Louie.. Aiaiaiii... Gold memories. Aaaa... Să nu uit de Pokemon, Power Rangers și desenele cu duelurile Yu-Gi-Oh sau alea cu super titirezurile BayBlade de mă duelam cu prietenii și ajungeam să sparg o grămadă de chestii din astea. Dar era prea cool!

Băi, Mihai! Să-ți fie rușine! Mă faci să plâng aici.. Îmi e dor de copilărie...

Mai târziu am dat nas în nas cu tehnologia, mai exact cu consola de jocuri pe televizor. Super Mario mi-a mâncat muuult timp din copilărie și, dat fiind faptul că respectiva consolă venea cu două joystick-uri, nu jucam doar singur, ci și cu tata, mama sau cu prietenii. Mai târziu, tot la capitolul tehnologie am dat de prezentele PC-uri. Nu aveam unul, așa că mergeam la verișorii părinților și mă jucam Porsche, NFS și alte nebunii, dar nu prea mult, că și tata era pasionat de jocurile astea și ne cam ciondăneam puțin pe tema asta.

Prin 2003 am avut propriul PC, am continuat să joc jocurile cu mașini menționate mai devreme, dar și tata. Apoi am dat de Internet, am descoperit Counter Strike-ul, am jucat ca un nebun. Apoi am dat de FIFA, iar când l-am cunoscut pe Mihai la liceu.. am început să jucăm multiplayer. Chiar și acum mai jucăm câteva meciuri de FIFA 08. (mă cam bate, mi-am ieșit din ritm rău de tot). Prin 2008 am schimbat PC-ul cu totul, iar prin 2012 mi-am luat un laptop nou. Îl am și acum. L-am testat muuult în jocuri, dar nu am ajuns să apelez la servicii de reparații laptop. Nici măcar pasta termoconductoare n-am schimbat-o. Merge perfect laptop-ul, iar dacă mă întrebați de câte ori am inceput operațiunea "Curățare laptop de praf", ei bine.. nu am făcut-o deloc. De fapt, ca să fiu mai exact, nici măcar nu am desfăcut laptopul ăsta vreodată.

Și cam asta a fost, mai pe scurt, copilăria mea. Sunt multe, multe de zis, dar mă opresc aici. Nu vreau să vă plictisesc sau să dea nostalgia în voi p-aci.


Distribuie

Articole similare

Previous
Next Post »

2 comentarii

comentarii
Anonim
11 mai 2015 la 21:37 delete

Când mā gândesc acum la copilarie chiar ca as-i vrea sa retrăiesc acele momente.
M-am nascut într-o familie care isi permitea multe si totusi nu regret.
Jucam fotbal cu zilele de dimineata pana seara .
Mergeam la furat de cirese desi aveam cires in curte :))
Ne plimbam cu bicicletele in grupuri si ne credeam motociclisti, faceam,trambuline si ne strâmbam rotile si dadeam alocatiile numai pe piese de biciclete.
Obsev acum ca majoritatea copiilor se joaca pe tablete /telefoane sau PC in loc sa iese pe afara, trist.
Mi-asi dori sa fiu din nou copil dar cu mintea de acum :)
Aaa si continuă sa scrii intamplari din viata ta si opinii personale pentru ca faci o treaba buna si eu te urmaresc si sustin :)

Răspunde
avatar
11 mai 2015 la 21:42 delete

Da, copilăria e perioada de toți vor să o retrăiască. Nu e om pe planeta asta să nu se gândească: Ce-ar fi să retrăiesc copilăria?

Mulțumesc că mă urmărești! :)

Răspunde
avatar