În România e foarte greu să-ți găsești un job. Uneori și atunci când ai facultate. E greu pentru că te lovești de concepțiile angajatorilor. Partea cea mai tâmpită? Vor să muncești pe bani puțini, iar salariul nu e deloc pe măsura muncii.
Acum o lună m-am lovit de un astfel de angajator de la o firmă de curierat, plin de concepții. Că tineretul are numai prostii în cap. A ajuns la chestia asta după ce am refuzat oferta lui de muncă. De ce? Păi treaba stă cam așa... Am văzut anunț pe Olx că angajează operator PC, program flexibil, salariu motivant. Am zis să încerc. Am aplicat, apoi m-a sunat să mă cheme, să mă vadă la față, să vadă că-s serios și toate cele. Îmi zisese că vrea să lucrez de la 8:30 până la 21:30, dar că salariul e pe măsură. Deși programul mi s-a părut foarte nașpa, am zis că poate omul plătește bine și merită efortul de a sta 12-13 ore la serviciu.
A 2-a zi m-am dus către sediul din oraș. Mi-a spus să fiu la 8:30 acolo. Am ajuns mai devreme cu 15 minute, pentru că nu e ok să întârzii când vine vorba de un loc de muncă. Dar se pare că angajatorul nu mi-a lăsat aceeași impresie, așteptând după el până la ora 9. Ne-am prezentat. Mi-a arătat ce și cum, m-a întrebat ce studii am. I-am spus că am diplomă de bacalaureat, am făcut postliceala și sunt tehnician IT calificat. Ne-am sucit, ne-am învârtit și apoi a spus că vrea să lucrez de la 12 până la 21:30 seara. Treaba consta în procesarea comenzilor și chestii de genul. Nu am apucat să învăț, pentru că a trebuit să plec cu el și un șofer în diferite locații, pe unde aveau treabă. În fine. Am mers cu ei, au terminat treburile, iar în drum înapoi spre sediu l-am întrebat ceea ce mă înteresa mai mult. Salariul. Răspunsul lui? Banii sunt ultima lui problemă. Dar i-am tăiat creaca spunându-i că pentru mine e prima problemă, așa că am ajuns să vorbim de contract și astea. Și ce să vezi, s-a sucit. Îmi făcea contract pe 2 ore, salariu minim pe economie. Programul de la 12 la 21:30, deși mă chema când avea nevoie de mine, menționând costul la o oră de procesare comenzi. Apoi a început să îmi arunce în față marea lui problemă, taxele pe care le plătește angajatorul pentru mine. De ce dracu' mi-ar păsa cât îmi plătește el mie la stat? Nene! Eu îți muncesc atât, dă-mi frate salariul cuvenit, nu minim pe economie pe 8 ore de muncă, deși am diploma aia idioată de bacalaureat, unde tot amenință ăștia că dacă nu o ai, lucrezi pe minimum pe economie. În fine, am ajuns la sediu, i-am spus că nu îmi surâde ideea să lucrez pe minim pe economie. Managerul tot încerca să mă convingă, pe motiv că astea-s salariile și că în Severin nu o să găsesc un loc de muncă unde să nu mă muncească mult pe bani puțini (el nu a realizat că și el se încadra în categoria asta), apoi a aruncat-o pe aia cum că diploma de bacalaureat e nulă și alți draci bălțați.
Sunt foarte rari angajatorii care îți dau un salariu decent. În februarie mă angajasem la o firmă de logistică. N-am crezut că o să ajung să-mi placă job-ul ăla, dar era imposibil, pentru că era muncă la birou. Cui nu i-ar place să stea la birou 8 ore/zi? În fine, partea proastă e că patronul și-a bătut joc de toți angajații închizând punctul de lucru din oraș. Motivul? Vrea să se stabilească în alt oraș, nu că firma nu mergea bine. Ba mergea chiar foarte bine. Deci fiecare angajator are mai multe părți proaste decât bune.
Și alte exemple unde concepțiile angajatorilor din România afectează bunul mers al lucrurilor sunt destule. În oraș e o fabrică de cabluri auto, niște japonezi. Vă dați seama, mii de locuri de muncă într-un oraș unde șomajul e ridicat. Partea proastă era că indiferent că erai calificat sau nu, același salariu primeai. Și e normal? Nu! Majoritatea angajatorilor merg pe principiul că alt loc de muncă nu ai, iar cum foamea de bani e mare, se bazează pe faptul că vei accepta să muncești pe bani pe puțini, oricât de grea ar fi munca. Mie nu mi se pare normal. Chiar deloc. Și să nu vorbesc de angajatorii care se iau după alți angajatori. Dacă angajatorul X dă salarii mici, eu de ce să dau mai mari? Așa cum spunea managerul de la firma de curierat. Salariile la noi sunt mici. Păi sunt, că așa vreți voi să fie.
Și tot angajatorii ăștia fac figuri când tânăra generație refuză un loc de muncă. Păi foarte bine, pentru că nu acceptă să devină bătaia de joc a unor tâmpiți care se cred mari patroni, manageri sau mai știu eu ce. Ăștia trebuie dezvățați cumva să adopte un comportament mai profesional, un stil mai profesional față de angajați și potențiali angajați.
Voi ce pățanii ați avut cu angajatorii?