Se afișează postările cu eticheta social media. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta social media. Afișați toate postările

Cum poți ajunge victima unei răpiri prin intermediul social media (experiment social)


Eu consider că Internetul, rețelele de socializare sunt niște lucruri utile atâta timp cât sunt folosite cu cap. Atâta timp cât ele sunt folosite în scopuri de a mări productivitatea într-un proiect, așa cum eu folosesc Facebook-ul, Twitter-ul să-mi distribui articolele de pe acest blog, lucru ce aduce oameni, public, iar asta duce la interacțiune.

Și cum fiecare lucru are și părțile proaste, în spatele fiecărui utilizator se poate afla o persoană cu intenții rele, care urmărește ceva. O persoană care vrea să producă victime, mai ales în rândul minorelor. Și aici mă refer la răpirea fetelor de 14, 15, 16 ani... Și sunt atâtea și atâtea metode de a băga astfel de ființe inocente într-o capcană folosind rețelele de socializare încât rămân șocat.

Și poate că sunt rău, dar vina aparține părinților, pentru că ei sunt cei care oferă un smartphone copiilor, fără să impună condiții, fără să facă un control, fără să discute deschis cu copilul. Și asta oferă fetelor de 14, 15, 16 ani iluzia că sunt libere, că ceea ce fac ele e bine. Ei bine, nu e deloc bine.

Și acum ajung la experimentul social realizat de americanul Coby Persin, un tip care postează pe YouTube clipuri cu farse și experimente sociale. "The Dangers Of Social Media (Child Predator Social Experiment)" e ultimul experiment social. Acesta a fost postat pe 10 August 2015 și are aproape 40 de milioane de vizualizări. Ăsta da impact, dar e loc de mai bine. Chiar vreau să afle cât mai mulți părinți de chestia asta, de pericolul la care se expun copiii lor, mai ales fetele.

Treaba în experimentul social stă fix așa. Coby Persin a creat un cont de Facebook cu o identitate falsă, poze cu un alt tip, vârsta de 15 ani. Acesta a cerut permisiunea unor familii să adauge fiicele lor la prieteni pe Facebook, urmând ca el să le abordeze, să le spună că tocmai s-a mutat la ei în oraș și, evident, partea importantă... să se întâlnească cu ele. În toate cazurile pe care le veți vedea în video-ul de mai jos, fetele au acceptat să se întâlnească cu acest tip, însă la câțiva pași se aflau și părinții sau unul dintre părinți, gata să sară să le certe, să ia și ei în sfârșit atitudine. Partea proastă e că toți părinții nu credeau că fetele lor sunt în stare să comită o astfel de greșeală.



RUGĂMINTEA MEA! Luați acest articol și distribuiți-l pe unde puteți, nu de alta, dar să vadă toți părinții că nu e de joacă cu astfel de chestii. Poate se vor trezi și ei și vor prezenta acest experiment și copiilor lor, să conștientizeze că nu e loc de naivitate în astfel de situații.

Back to blogging


De mai bine de câteva luni nu am mai scris nimic pe blogul ăsta. Acum câteva zile mi-a venit o poftă de blogăreală... ceva de nedescris. Și iată-mă aici... din nou, dar diferit.

Cum adică diferit? Foarte simplu! Aici va fi doar blogăreală, nimic mai mult. Voi scrie ce gândesc, ce vreau, când vreau. Nu găsiți reclame, link-uri afiliate, advertoriale și alți draci bălțați. Scopul blogului acesta e să scriu ce am în minte, apoi să socializez cu oamenii care mă citesc și care mă vor citi. E foarte simplu.

Consider că e o pierdere de timp să te lupți ca Tarzan să scoți niște lei dintr-un blog. În plus, în România... blogul nu e o sursă solidă de a câștiga bani. E foarte slab la noi. Advertiserii sunt absolut slabi, advertoriale peste advertoriale, același rahat găsit pe nșpe mii de bloguri, promovând un produs pe care nu l-ai testat. Been there, done that. It sucks!

În viața mea offline am un loc de muncă stabil, normă întreagă. Și sunt foarte fericit cu job-ul pe care îl am. Mă consider foarte norocos. De asta nu vreau să mă strofoc să scot ceva dintr-un blog. Investești timp, iar rezultatele apar târziu, uneori prea târziu. 

Aaa, da. Și să nu uit să menționez că cine vrea să fie la curent cu activitatea mea în afara blogului, o poate face urmârindu-mă pe profilul personal de Facebook, Twitter sau Google+. Nu am pagină de "laicuri". Eu cred că e inutil să faci o pagină de Facebook pentru o persoană. Nu sunt vedetă, deci... Rămân clasic. Just.. hit that follow button, will ya?