În goana după avere

În ultimul timp am început să văd pe la televizor numa' cazuri create pentru rating, pentru bani, pentru râcă, pentru a stârni curiozitatea telespectatorului plictisit, obosit, amețit și lipsit de creativitate. Da, telespectatorii din România preferă să-și micșoreze coeficientul de inteligență privind show-uri regizate. Totul e regizat, chiar și atunci când ai motive să nu crezi asta. Mintea poate fi înșelată foarte ușor.

Cele mai populare cazuri create de emisiunile astea de "taclale" (ex: Măruță, Acces Direct, WoW Biz, etc) sunt reprezentate de oameni morți, amante apărute de nicăieri care ar vrea o bucată de avere. Alți oameni morți, copii apăruți de nicăieri ș.a.m.d. Și de acolo începe o întreagă telenovelă. Bătaie în direct (regizată și asta), testul poligraf, dezvăluiri incendiare și tot așa. Toate cazurile astea pentru bani. Da, și amantele vor ceva bucățică de pământ uneori, deși nu au nici măcar un drept. Dar ce să le faci? Lăcomia e lăcomie. 

Astăzi văzusem pe la TV ceva legat de o presupusă amantă a lui Vadim Tudor, un om căruia i-am purtat respectul, deoarece era unul dintre puținii oameni culți din politica românească. Atât! In rest, naiba știe ce a mai făcut și el la viața lui, ca oricare alt om politic. În fine, văzând chestia asta gândeam cu voce tare, iar mama era alături. Ea mi-a explicat că amanta respectivă nu vrea nimic din averea lui Vadim și că tot scandalul ăsta ar fi început de la Antena 1 (știrea vâzând-o pe ProTV, la Măruță).

Nu înțeleg de ce mereu se întâmplă chestiile astea. Imediat după ce moare o persoană cunoscută de la TV, apare un individ din umbră spunând că e sânge din sângele lui. Și că vrea și el niscai bani. De unde atâta tupeu? Să mai menționez de multiplele cazuri difuzate de Măruță și Acces Direct, cu copii abandonați care au ajuns să fie adoptați de familii din SUA, apoi părinții ăia de tot rahatul află pe unde au ajuns și-i imploră să se întoarcă acasă, să îi ajute și pe ei? Păi din partea mea, ăia nu pot fi numiți părinți. Să naști un copil, să-l arunci ca pe o cârpă, apoi o familie cu inimă îl adoptă, îl crește, îl educă, ajunge undeva sus, apoi părinții biologici află și brusc le vine dorul? Serios? Marș, jigodie!

Și mă deranjează foarte mult că la TV se difuzează numa' rahaturi din astea. Mă, dar nimeni nu vine la Măruță să discute despre o super invenție premiată cu aur la Geneva? Nimeni? De ce nu facem și noi asta, să ne promovăm valorile? De ce promovăm incultura? De ce aducem în prim plan și de ce dracu' contribuim (prin butonat telecomanda) la chestia asta? 

Iar apoi ne trezim cum o turmă spune: Vai, dar numai prostii difuzează ăștia la televizor. Numai scandaluri, numai mondenisme, țărănisme, etc. Păi da, se difuzează. De ce? Pentru că cei de la conducere au văzut statisticile. Când se dă starea vremii, pe oameni nu îi interesează. Cum apare Guță cu Beyonce de România, pac milioane de români cu ochii glonț la televizor. Și apoi te miri de ce Gică de la satul X nu știe în ce țară trăiește. Sau te miri de ce Olguța nu știe unde se duce soarele pe timp de noapte... Pentru că televizorul nu educă și nu va educa un om. Televizorul atrage atenția, manipulează, tâmpește omul.

Eu nu mă uit la TV decât atunci când pun un film sau un serial. Și mă mai uit la un Masterchef, Vocea României, Românii au talent. Toate astea ca să mă amuz, să mă simt bine. Nu culeg nimic din ele. E divertisment și atât. În rest? Nimic! Voi de ce vă uitați la TV? 

Prostituția și drogurile reprezintă România în industria cinematografică. De ce?

Weekend, plictiseală... Ce să fac eu? Să mă uit la un film. N-am găsit nimic interesant, așa că m-am rezumat la un serial nou, numit iZombie. E vorba despre o tipă ce își terminase tura de noapte la spitalul unde lucra, apoi merge la o petrecere pe un vas, unde se consuma un nou drog numit Utopium. Acest drog transforma oamenii în zombie, însă Liv, tipa de profesie medic scapă cu viață, dar deține trăsăturile unui zombie, mai ales preferințele culinare (e.g creier uman).

Liv ajunge să lucreze la o morgă, unde face autopsii și toate chestiile astea creepy, însă nu se poate abține să nu-și hrănească apetitul cu creierul fiecărui pacient. Și așa începe primul caz, primul episod... O prostituată româncă omorâtă. Asta da elucidare de caz. Unde mai pui că actrița americană care joacă rolul principal mănâncă din creier și împrumută amintiri, gusturi, dar și limba... așa că tipa ajunge să vorbească în limba română.

Toate bune și frumoase, până Liv ajunge să interogheze o prietenă a prostituatei moarte. Și aici am rămas praf, deoarece am văzut cum Liv pune o întrebare așa îndrăzneață legată de învățământul românesc și cariera porno. :)) Sună ciudat, dar nu mai bine vă uitați voi? Iată clipul mai jos.

Și acum îmi pun întrebarea: De ce naiba țara noastră apare în filme numai când e vorba de prostituție, droguri, trafic de carne vie, violuri, dar nimic lăudabil? Ce-i drept, asta cam avem în țara noastră, dar asta nu înseamnă să punem accent, că se duce dracu' reputația noastră peste hotare, nu că n-ar fi deja dusă în multe țări... Totuși, de ce fiecare film făcut în România face referire la chestiile astea? Că vine Steven Seagal, Van Damme, Cuba Gooding Jr. și care au mai fost, filmele tot aceeași poveste au. 

Ceva inteligent putem face? Un film inteligent, care să ne învețe ceva, nu doar să ne amintească mereu cât de nașpa e țara, să îți amintească de faptul că în orice secundă poți fi prins la colț de stradă și bătut, iar dacă ești femeie, să fii răpită, violată, băgată la prostituție, vândută și toate lucrurile astea dezgustătoare.. 

Un film romantic nu facem? O dramă foarte interesantă nu facem? De ce doar filme de acțiune de 2 lei? 

Concepțiile angajatorilor din România

În România e foarte greu să-ți găsești un job. Uneori și atunci când ai facultate. E greu pentru că te lovești de concepțiile angajatorilor. Partea cea mai tâmpită? Vor să muncești pe bani puțini, iar salariul nu e deloc pe măsura muncii.

Acum o lună m-am lovit de un astfel de angajator de la o firmă de curierat, plin de concepții. Că tineretul are numai prostii în cap. A ajuns la chestia asta după ce am refuzat oferta lui de muncă. De ce? Păi treaba stă cam așa... Am văzut anunț pe Olx că angajează operator PC, program flexibil, salariu motivant. Am zis să încerc. Am aplicat, apoi m-a sunat să mă cheme, să mă vadă la față, să vadă că-s serios și toate cele. Îmi zisese că vrea să lucrez de la 8:30 până la 21:30, dar că salariul e pe măsură. Deși programul mi s-a părut foarte nașpa, am zis că poate omul plătește bine și merită efortul de a sta 12-13 ore la serviciu.

A 2-a zi m-am dus către sediul din oraș. Mi-a spus să fiu la 8:30 acolo. Am ajuns mai devreme cu 15 minute, pentru că nu e ok să întârzii când vine vorba de un loc de muncă. Dar se pare că angajatorul nu mi-a lăsat aceeași impresie, așteptând după el până la ora 9. Ne-am prezentat. Mi-a arătat ce și cum, m-a întrebat ce studii am. I-am spus că am diplomă de bacalaureat, am făcut postliceala și sunt tehnician IT calificat. Ne-am sucit, ne-am învârtit și apoi a spus că vrea să lucrez de la 12 până la 21:30 seara. Treaba consta în procesarea comenzilor și chestii de genul. Nu am apucat să învăț, pentru că a trebuit să plec cu el și un șofer în diferite locații, pe unde aveau treabă. În fine. Am mers cu ei, au terminat treburile, iar în drum înapoi spre sediu l-am întrebat ceea ce mă înteresa mai mult. Salariul. Răspunsul lui? Banii sunt ultima lui problemă. Dar i-am tăiat creaca spunându-i că pentru mine e prima problemă, așa că am ajuns să vorbim de contract și astea. Și ce să vezi, s-a sucit. Îmi făcea contract pe 2 ore, salariu minim pe economie. Programul de la 12 la 21:30, deși mă chema când avea nevoie de mine, menționând costul la o oră de procesare comenzi. Apoi a început să îmi arunce în față marea lui problemă, taxele pe care le plătește angajatorul pentru mine. De ce dracu' mi-ar păsa cât îmi plătește el mie la stat? Nene! Eu îți muncesc atât, dă-mi frate salariul cuvenit, nu minim pe economie pe 8 ore de muncă, deși am diploma aia idioată de bacalaureat, unde tot amenință ăștia că dacă nu o ai, lucrezi pe minimum pe economie. În fine, am ajuns la sediu, i-am spus că nu îmi surâde ideea să lucrez pe minim pe economie. Managerul tot încerca să mă convingă, pe motiv că astea-s salariile și că în Severin nu o să găsesc un loc de muncă unde să nu mă muncească mult pe bani puțini (el nu a realizat că și el se încadra în categoria asta), apoi a aruncat-o pe aia cum că diploma de bacalaureat e nulă și alți draci bălțați. 

Sunt foarte rari angajatorii care îți dau un salariu decent. În februarie mă angajasem la o firmă de logistică. N-am crezut că o să ajung să-mi placă job-ul ăla, dar era imposibil, pentru că era muncă la birou. Cui nu i-ar place să stea la birou 8 ore/zi? În fine, partea proastă e că patronul și-a bătut joc de toți angajații închizând punctul de lucru din oraș. Motivul? Vrea să se stabilească în alt oraș, nu că firma nu mergea bine. Ba mergea chiar foarte bine. Deci fiecare angajator are mai multe părți proaste decât bune.

Și alte exemple unde concepțiile angajatorilor din România afectează bunul mers al lucrurilor sunt destule. În oraș e o fabrică de cabluri auto, niște japonezi. Vă dați seama, mii de locuri de muncă într-un oraș unde șomajul e ridicat. Partea proastă era că indiferent că erai calificat sau nu, același salariu primeai. Și e normal? Nu! Majoritatea angajatorilor merg pe principiul că alt loc de muncă nu ai, iar cum foamea de bani e mare, se bazează pe faptul că vei accepta să muncești pe bani pe puțini, oricât de grea ar fi munca. Mie nu mi se pare normal. Chiar deloc. Și să nu vorbesc de angajatorii care se iau după alți angajatori. Dacă angajatorul X dă salarii mici, eu de ce să dau mai mari? Așa cum spunea managerul de la firma de curierat. Salariile la noi sunt mici. Păi sunt, că așa vreți voi să fie.

Și tot angajatorii ăștia fac figuri când tânăra generație refuză un loc de muncă. Păi foarte bine, pentru că nu acceptă să devină bătaia de joc a unor tâmpiți care se cred mari patroni, manageri sau mai știu eu ce. Ăștia trebuie dezvățați cumva să adopte un comportament mai profesional, un stil mai profesional față de angajați și potențiali angajați.

Voi ce pățanii ați avut cu angajatorii?

Reclama ANAF mă scoate din sărite

Privitul la TV nu mă definește, dar uneori când mă uit la câte ceva e imposibil să nu văd cel puțin o dată reclama ANAF. O reclamă care mă scoate din sărite, atacând cetățenii într-un mod subtil, adică: Din cauză că nu plătești taxele și impozitele, nu mai avem fonduri să plătim milioane de euro pe 1 kilometru de autostradă. Marș și plătește-ți impozitele! Uite, școala asta e făcută din taxele și impozitele tale, dar ar putea fi mai multe dacă ți-ai plăti dracu' impozitele la stat!

Am observat că ăștia care ne conduc, în loc să își asume responsabilitatea, să-și recunoască vina pentru eșecul creat, ei dau vina pe noi, că din cauza noastră țara e pe ducă, din cauză că întârziem sau nu plătim taxele și impozitele. Și să nu menționez că multe din taxele și impozitele astea sunt absolut aberante, scumpe, încât nu mă miră că unii nu-și permit să le achite la timp. 

Să revenim la reclama ANAF. Mă scoate din sărite!!!!!! Noi degeaba plătim taxe și impozite dacă banii ăștia nu sunt administrați așa cum trebuie. La spitale, la primării, aici și acolo există câte un idiot sau un grup de idioți care își bat joc de banii noștri. Dacă banii erau administrați așa cum trebuia, țara o ducea mai bine. Spitalele erau demne de norme europene. Aveam autostrăzi, aveam aia și ailaltă. Dar nu, ANAF merge pe banii noștri la Vama Veche să închidă fiecare afacere pentru un rahat de eroare de 1, 2, 3 lei, timp în care cele mai mari jigodii din politică fură milioane de euro pe secundă. N-am nimic cu angajații ANAF. Ăștia-s pioni, au sarcini primite de la ăștia mari. Dacă ei nu își fac treaba, își pierd pâinea. 

Dar de ce să impozitezi bacșișul? De ce? Nu știi de unde să-mi mai iei bani? Nu e de ajuns cât plătesc la stat, mai ales că plătesc degeaba? Plătesc impozite să dau cu mașina în gropi. Am asigurare de sănătate, dar atunci când răcesc trebuie să scot bani TOT de la mine din buzunar. În schimb, promovăm lăcașele de cult. Lasă, domne! Du-te la Dumnezeu și roagă-te și-ți va da un medicament miraculos. Gratuit, dar hai și donează 1 leu pentru căsuța Domnului! Be humble, you stupid!

Știu că am deviat puțin de la chestia cu reclama ANAF, dar din cauza ei am scris toate nemulțumirile mele. Mno, acum aștept părerea voastră despre tot circul făcut de ANAF în ultima perioadă, dar dacă nu ați văzut reclama, vă recomand s-o faceți. Vă va face să vă simțiți prost că nu v-ați plătit taxele și impozitele... Din cauza voastră nu avem autostrăzi, spitale. Dar ce contează? Avem biserici la orice pas. Iresponsabililor!

Zilele Severinului 2015 - 2 motive care mă fac să stau acasă

Între 24 și 26 Aprilie sunt Zilele Severinului. Deși blogul e destinat tuturor, articolul ăsta e mai mult destinat cetățenilor orașului, pentru că voi expune 2 motive care mă determină să NU fiu prezent la o astfel de sărbătoare. Cu ocazia asta vor vedea și ceilalți din țară cât de nașpa stau lucrurile în orașul meu. Unii din Severin poate își mai aduc aminte anul trecut de un articol acid scris la adresa organizatorilor. Ăla am fost eu. Acum sunt tot eu, doar că adresa blogului diferă. Da, dragi organizatori! Nici anul ăsta nu scăpați de gura mea! (*evil laugh*)

1. Aceiași artiști

Primul motiv pentru care nu văd de ce aș fi prezent e muzica. În fiecare an vedem, în mare parte, aceiași artiști. Atât pe partea de muzică populară, cât și pe partea de muzică ușoară. Anul ăsta e la fel, să zic.. 90% în comparație cu anul trecut. La partea cu muzică populară vor fi mulți artiști, deci nu voi sta să-i scriu pe toți, dar pe partea de muzică ușoară, cele mai cunoscute trupe/artiști care vor fi prezente sunt: Voltaj, Delia, Cargo și Holograf. Restul locale, dar la fel ca anul trecut. Și acum, observați o chestie enervantă? Holograaaaf! Nu, nu am nimic cu trupa, ci cu organizatorii, pentru că de ani și ani ei sunt nelipsiți. Sincer, membri trupei Holograf ar trebui să primească cetățenie de onoare din partea primăriei. Mă, e așa greu să dai un search pe Google să cauți niște trupe din țară sau din străinătate care-s la început de drum, dar care au un talent de a încânta publicul și nici nu cer mult, că deh.. sunt la început de drum? E greu, domne! E greu! De ce să căutăm ceva nou, când organizatorii au deja în agenda de telefon la 'speed-dial' (apelare rapidă) numărul lui Dan Bitman de la Holograf. Nu e mai ușor? 

2. Locații prost alese

De câțiva ani încoace, locațiile alese sunt tâmpite rău de tot, dar am să vorbesc de cele două mari locații unde e marea aglomerație. Prima e în parcarea hypermarket-ului Carrefour. Acolo e muzica ușoară, acolo e și parcul de distracții și parcă tarabe de halit mici și băut bere. Ce mă enervează e că accesul mașinilor e permis, iar în ultima zi de sărbătoare, când e focul de artificii, încearcă să ieși și să te duci să le și vezi ca tot omul. Nu poți!!! E ambuteiaj de zile mari. Da, iar tâmpitul de prezentator de pe scenă te anunță cu 1 minut înainte de focul de artificii că se dau la mama dracu (așa am pățit acum vreo 4 ani, parcă).. iar tu ai de mers vreo 2-3 kilometri până acolo... Adică nu e ca și cum ai trece strada, totuși... Și să nu uit faptul că anul trecut am așteptat 2 ore după focul de artificii, că jandarmii spuneau la 22:30, dar în realitate.. la ora 1 mă trezisem din somn... Erau focurile de artificii. 

A 2-a mare locație e pe strada I.C. Brătianu. O stradă intens circulată, dar autoritățile au decis să o închidă și să permită artiștilor de muzică populară să încânte auzul atât celor vii, cât și celor morți, pentru că da.. e și un cimitir acolo. Acolo e cea mai nebună locație. E plin de lume, de tineret, de pensionari, de tarabe cu fel și fel de porcării. Îmi aduc aminte o tarabă de anul trecut cu clătite umplute cu cremă de Kaufland. Preț? 10  lei bucata. Să mori tu? Adică mai pui și borcanul cu ciocolată de la Kaufland să-l văd, iar tu îmi ceri 10 lei?? Du-te de aici! Apoi sunt comercianți cu mezeluri.. mai scumpe decât la magazinele de specialitate deschise de luni până vineri. După sunt ăștia cu jucării care-și au locul, că deh... e un prilej perfect ca părinții să-și bucure copiii cu câte-o jucărie.

Da, am scris două motive.. Să nu mai zic de lipsa WC-urilor publice, cum oamenii își fac nevoile prin scările blocurilor de prin zonă, prin boscheți... Cum toți trecătorii se afumă atât de rău încât ai impresia că Severinul e oraș de țigani... Cum riști să te îmbolnăvești de la mâncare prăjită în ulei folosit la 15 serii de gătit... Să continui? Nu... Mă opresc aici, aștept o minune IMPOSIBILĂ luna viitoare. Apoi... continui și eu tradiția de a scrie un articol despre cum a fost, pentru că da.. nu voi lipsi.. Adică na, voi fi prezent, dar nu mult, ci suficient cât să-mi fac o părere la fel ca anul trecut... 

PageRank Update e mort! Adaptați-vă!

Iată și primul articol pe acest nou blog. Am sărit peste clasicul articol, gen: 'Primul post/Am revenit/Iată-mă aici' în favoarea unui articol pe care-l consider interesant, articol ce-l plănuisem de ceva timp și pe care voiam să-l public ca guest post pe blogul de dezvoltare personală al lui Mihai, adică Gândim Rațional.

Așadar, în articolul acesta vorbesc despre pagerank update, un aspect foarte important pentru un blogger, deoarece e ca o notă ce reflectă calitatea paginii web pe care o deține. N-am să fac recapitulare despre ceea ce înseamnă pagerank update și restul, dar am să menționez marele beneficiu pe care-l oferă. Monetizarea.

Monetizarea unui blog constă în mai multe lucruri: PageRank Update, DA (Domain Authority), PA (Page Authority) și altele. Însă unul dintre ele e mort de mai bine de 1 an. Vorbesc aici de pagerank update. Google nu a mai avut timp sau nici chef să mai evalueze paginile web din lumea asta încă din Decembrie 2013, dacă nu mă păcălește memoria. Sincer, eu am sesizat treaba asta încă din același an când Google începea să întârzie actualizările trimestriale.

Buuun! Și acum ce facem? Păi vă spun eu, cel puțin cum văd eu lucrurile. DA și PA în România nu sunt niște criterii prea calculate de către advertiseri (așa văd eu), așa că monetizarea blogului/site-ului e din ce în ce mai grea. De ce? Pentru că site-urile noi (exemplu e chiar blogul meu) nu vor mai avea prea curând o notă dată de Google, așa că advertiser-ului îi e mai greu să ia în calcul o investiție într-un blog care nu mai are un indice de calitate favorabil. Așa că, în timp ce bloggerii noi vor sta prost cu monetizarea, cei vechi, în schimb, vor avea advertoriale la greu, pentru că advertiserii încă se bazează pe criterii vechi și ineficiente când vine vorba de promovarea unor produse.

Și acum îmi pun întrebarea. Unde e logica în marketing-ul românesc de a investi într-un blog care are pagerank, dar ioc trafic, când poate investi într-un blog popular, dar fără pagerank? Da, înțeleg că scrierea unui advertorial constă în niște backlink-uri afurisite, dar până la urmă cu ce te ajută pe tine în afară de o statistică enervantă? Gândiți logic, advertiserilor!

Luați-o pe bâjbâite. Ai un produs, o cremă de față. Vrei promovare și apelezi la un blogger cu trafic scăzut, dar cu pagerank. Unde e potențialul câștig? Nu e! Degeaba tu dorești promovarea unui produs și scrierea unor topuri de advertoriale cu anumite cuvinte cheie, dacă tu promovezi produsul unde nu e lume, așa că nimeni nu va ști să caute acele cuvinte cheie pe Google. Și unde îți e profitul? Niciunde! Dar ia gândește altfel. Apelezi la un blogger fără pagerank, dar cu trafic. Șansele ca lumea să-ți cumpere produsul e mult mai mare, deci e mult mai bine decât un amărât de backlink.

Deci, advertiserii din România sunt obișnuiți să se bazeze pe niște chestii care-s moarte în momentul de față, total ineficiente pentru ei... E chiar așa greu? Nu, nu-s expert în marketing, dar e o chestie doar de logică.. Trebuie doar să se adapteze. Atât advertiserii, cât și bloggerii. Nu mai trageți tare să faceți SEO, să dregeți pentru un PageRank Update care nu mai există de mai bine de 1 an.

Voi ce părere aveți???